- Acasă
- Blog
- Cartea care te citește
- 5 cărți cu rezonanță de bombă atomică – recomandare de la Maria Dabija, triplă olimpică republicană la Limba și literatura română
Dacă o carte pe care o citim, se întreabă Franz Kafka, nu te trezește ca o lovitură în țeastă, de ce drăcia dracului s-o citim pe asta înainte de toate? După mine, expresia cea mai convingătoare despre impactul pe care îl poate avea lectura asupra noastră: cu rezonanța unei bombe atomice.
În continuare, voi vorbi despre 5 cărți egale cu lecții de viață, care vă vor trezi o nouă stare de „a fi”:
1. ”Eseu despre orbire” de José Saramago
Pe post de cap de pluton al acestei liste se anunță ”Eseul despre orbire” al portughezului José Saramago, spirala narativă desfășurându-se în jurul unui anturaj cu adevărat apocaliptic: într-un oraș anonim, populat de personaje lipsite de identitate, bântuie o epidemie ce ”confiscă” văzul. Prinsă în menghina panicii generale, lumea ajunge să-și refuze întregul parcurs civilizator și confirmă întru câtva teoria darwinistă despre originea animalică a omului, fiindcă instinctele prevalează detașat orice cod de conduită socială. Iată de ce, construit pe o asemenea osie parabolică, ”Eseul...” lui Saramago folosește metafora orbirii pentru a scoate la iveală cecitatea noastră spirituală, întrucât, scrie autorul, ”cred că n-am orbit, cred că sîntem orbi. Orbi care văd. Orbi care, văzând, nu văd”. Concluzia? Deschide cât mai larg ochii: ai trupului, ai minții și ai inimii ca să poți simți viața în toată plenitudinea ei!
2. ”Să nu mă părăsești” de Premiantul Nobel Kazuo Ishiguro
A două referință pare și ea să fie plămădită dintr-o coastă antiutopică, odată ce acțiunea din romanul ”Să nu mă părăsești” al preamiantului Nobel Kazuo Ishiguro își proiectează cititorul într-o Mare Britanie a viitorului, unde există școli-internate pentru creșterea ”copiilor-clone” cu o singură misiune practică: a dona organe. Totuși, pe lângă alegerea unui subiect atât de zguduitor în calitate de materie primă, impresia puternică se produce nu în ultimul rând grație măiestriei artistice cu care e confecționată cartea, or ceea ce îi amplifică tragismul e tocmai recurgerea la o scriitură cu un motor de tip realist, încât te vei pomeni împărtășind prieteniile, iubirile și crizele existențiale ale eroilor. În ultima instanță, reluând verdictul atât de exhaustiv al lui Emilian Galaicu-Păun, ”Să nu mă părăsești” e o carte care te va învăța ”ce înseamnă să dai ce-i mai bun din tine.”.
3. ”...Să ucizi o pasăre cântătoare” de Harper Lee
O altă lecție, de data aceasta a curajului, moralității și atitudinii civice, ne oferă opera ”...Să ucizi o pasăre cântătoare”, scrisă de Harper Lee și devenită obligatorie în majoritatea școlilor americane. Presărată cu umorul fin al personajului-narator, Scout Finch, cartea își adeverește nu doar constituția de bildungsroman, dar și se focalizează asupra unei problematici grave, urmărind întâmplările dramatice dintr-un oraș sudist, când un bărbat de culoare este calomniat că ar fi violat o femeie albă. Tatăl naratoarei, reprezentantul apărării, vede în acest proces unul ”care îl afectează personal”, după cum i-o mărturisește fiicei, fapt care îl face descendent din speța eroilor anonimi, luptători aprigi pentru dreptate rasială.
La o lectură atentă, romanul își lărgește paleta semnificațiilor pe mai multe paliere interpretative: discriminarea, viața socială a ținutului Alabama în sec.XX, jocul și aventura scoaterii din ”bârlog” a lui Bau Radley, părinții ca reper moral în fortificarea personalității copiilor... Fără îndoială, vei trece toate aceste aspecte prin filtrul propriei sensibilități, rămânând încă mult timp în acea stare copleșitoare de book hangover, căci, vorba lui Vasile Romanciuc, ”acum, pasărea nu mai este./ Cântecul ei/ mai plutește însă în aer”...
4. ”Vara în care mama a avut ochii verzi” de Tatiana Țîbuleac
Dacă am pomenit mai sus despre relația armonioasă părinți-copii, păi...următoarea carte e chiar reversul medaliei. Romanul de inspirație salingeriană ”Vara în care mama a avut ochii verzi” al basarabencei Tatiana Țîbuleac prezintă istoria unui adolescent bolnav psihic și rebel, care declară deschis că își urăște mama. Totul iese din albia firescului în momentul când tânărul află despre boala ei incurabilă, cea care le va ”credita” doar o singură vară de reeducare atitudinală. Nu e propriu-zis o maturizare, explică criticul Mircea V. Ciobanu, ci o ”maturizare etică”, capabilă să schimbe atât viziunile personajelor, cât și tonalitatea violentă a cărții, apoteozând-o la rangul binemeritat de ”poem în proză”. Or, ”Vara în care mama a avut ochii verzi” e despre cum se învață a iubi.
5. ”Cercul mincinoșilor” de Jean-Claude Carrière
Dar, pentru a destinde un pic nota, vom încununa această listă cu volumul ”Cercul mincinoșilor” de Jean-Claude Carrière, rolul instructiv al căruia rezidă în culegerea, potrivit subtitlului, celor ”mai frumoase povești filozofice din lumea întreagă”. Pline de miez, pe alocuri pornite pe șagă, istorisirile scot în vileag diferențele între o tradiție și alta, dezvăluind germenele unei filozofii străvechi, de obârșie populară. Rețeta lecturii e foarte simplă, ne spune autorul: ”turnăm toate poveștile într-un sac, iar dacă ne frământă o întrebare, tragem la întâmplare, ca la loterie”. Ce idee! Nu v-ați gândit că e de ajuns să cadă sub ochi o poveste potrivită ca viața să poată lua întorsături neașteptat de frumoase?
Deci, ne lăsăm tributari norocului: cărțile să ne scrie viața!