A venit timpul. A venit timpul să mergi pe drumul tău, să faci ceea ce-ți place, să renunți a mai fi nefericit.  Nu mâine, nu când vei avea mai mult timp sau când vei ieși la pensie - astăzi! Astăzi este ziua când VISUL tău începe a deveni realitate, când nu există frici și totul este posibil. Astăzi. 

Învățăm cum ne transformăm visurile în realitate împreună cu Daniela Floroiu - Life Coach, Trainer, NLP Master, Hipnoterapeut, Speaker sau pur și simplu un alchimist de vieți care a ajutat sute de cursanți să-și împlinească menirea și să devină cea mai bună versiune a lor.

Care este povestea ta, Daniela? Cum ai ajuns tu să-ți îndeplinești visul?

Povestea mea începe ca orice poveste printr-o ”întâmplare” care ar putea fi considerată doar un fapt banal, dar care, mi-a schimbat viața definitiv.

Acum 7 ani, prin luna iunie, eram în ultima mea zi de serviciu la una dintre companiile multinaționale la care am lucrat și unde ocupasem vreme de aproape 5 ani poziția de director financiar. Un coleg de serviciu a intrat pe ușă și a rostit: ”Daniela, nu pot să te las să pleci fără să-ți spun că mi-ai schimbat viața.”

În interiorul meu s-a auzit un mare ”Wooow” în timp ce simțeam cum sufletul meu se extinde în locuri pe care aproape că nu mi le știam. Aveam pur și simplu senzația de implozie în suflet. Tot ceea ce făcusem era ”nimica toată”, doar că acel lucru care pentru mine nu însemnase nimic, îi schimbase cu adevărat acelui om viața.

Am plecat de la acel loc de muncă dorindu-mi ca măcar un singur om să-mi mai spună până la finalul vieții mele că i-am schimbat viața. Pusesem atunci la încolțit o sămânță care avea să dea roade peste 4 ani.

Nu știam cum o să se întâmple asta și nici nu m-am mai gândit la asta. Peste câteva luni, în inbox-ul meu a apărut un email în care se vorbea despre o tabără de dezvoltare personală (așa cum fac și eu acum). În acea tabără am experimentat pentru prima dată folosirea unor instrumente de coaching și văzându-le efectul mi-am zis că da, coaching-ul este felul în care îi poți ajuta pe oameni să-și schimbe viața.

Și cum în cazul meu, de la gând până la acțiune e doar un pas, m-am înscris la școala de coaching ale cărei cursuri începeau peste câteva luni, apoi am făcut în paralel cu școala de coaching cursurile de programare neuro lingvistică și în paralel cu acestea cursul de traineri de programare neuro lingvistică. Formarea mea a însumat 1200 ore și după aproape 4 ani de formare, mi-am luat zborul în noua mea viață.

Unii oameni afirmă că au prea multe visuri, alții spun că nu au visuri deloc. Ce este mai grav? 

Părerea mea este că toți oamenii au visuri doar că nu toți sunt dispuși să accepte asta fiindcă acceptând în fața altcuiva că ai un vis încă neîmplinit, acel cineva te poate întreba: ”Și ce ai făcut până acum pentru visul tău?”

Noi, oamenii suntem construiți să tindem mereu către ceva. Acest ”ceva” către care ne îndreptăm ne dă un sens în viață, o motivație pentru a trăi și pentru a merge înainte, un motiv pentru a evolua.

Eu i-aș încuraja pe toți oamenii să aibă cât mai multe visuri fiindcă așa cum spunea Albert Einstein, ”Mintea e ca o parașută. Funcționează bine doar cât e deschisă.”

Avem nevoie de aceste visuri sau obiective astfel încât, atunci când ne îndeplinim unul, să știm că mai așteaptă și altele la rând, ca să nu ne trezim debusolați, întrebându-ne: ”Și acum ce mai fac?”

Apropos de întrebarea ta, cel mai grav este să-ți păstrezi visul în suflet, să nu faci niciodată nimic pentru el și să ajungi la anii senectuții regretând ceva ce nu ai făcut, ceva ce nu ai îndrăznit și ceva ce nu ai trăit.

Asta e cel mai grav. Să-ți rămână visurile netrăite.

Cum ne determinăm corect visul?

Un vis este o dorință a sufletului, iar sufletul vorbește mereu, doar că noi nu avem urechi să-l ascultăm, sau și dacă-l auzim, ne spunem în sinea noastră: ”Ei, e o prostie, cine sunt eu ca să...” sau ”Sunt alții care au început mult mai devreme decât mine și care au ajuns acum departe...” sau cine știe ce alte pretexte similare.

Napoleon Hill spunea că ”Orice lucru pe care mintea îl poate gândi și inima îl poate iubi, îl poți împlini” 

Cu alte cuvinte, nu există un vis prea mare. Câtă vreme acel vis ți s-a dat ție, înseamnă că tot tu îl poți realiza. Pentru asta însă, este nevoie de curaj, de determinare și de voință.

Revenind la ”Cum” afli care e visul tău, răspunde-ți la întrebarea: ”Dacă aș avea la dispoziția mea toate resursele din lume (timp, bani, sănătate, prieteni, etc.) și aș ști cu siguranță că nu am cum să eșuez, ce aș face? 

Întrebarea aceasta te ajută să te detașezi de toate limitările autoimpuse și dă voie sufletului tău să se exprime fără limite. Răspunsul care va veni din interiorul tău îți arată ce-ți dorești cu adevărat, mai presus de ”nu am bani destui ca să....”, ”nu cred că sunt în stare să fac asta...”, ”ce-o să zică lumea dacă mă apuc să...”, etc.

Când ai aflat care e direcția, ți-e mai ușor să îți faci un plan de a ajunge acolo. 

Interesant este că, în ciuda părerii generale că ai nevoie de un plan amănunțit ca să ajungi din punctul A în punctul B, de fapt nu ai nevoie decât de 2-3 jaloane care să îți arate că ești pe direcția potrivită. 

Ca să poți să-ți stabilești aceste jaloane, îți imaginezi că visul tău este deja împlinit. Ai ajuns deja acolo unde ți-ai dorit. Te bucuri cu toată ființa ta de realizarea ta. Te uiți de jur împrejurul tău (în imaginația ta) și observi tot ceea ce poate fi văzut, simțit, auzit. Apoi pui în interiorul tău întrebarea:

”Care este ultimul pas pe care l-am făcut ca să ajung aici?”

După ce ai primit răspunsul (care va fi jalonul nr.3), pui din nou aceeași întrebare  și afli jalonul nr.2. Apoi îți pui încă o dată întrebarea și afli și jalonul nr. 1.

Se spune că fiecare om vine pe pământ cu un talent. Au visurile noastre legătura cu talentele noastre? Cum știm că vom face față la ceea ce visăm și că talentul nostru coincide cu dorința? Căci deseori oamenii nici nu știu care le sunt talentele.

Așa este. Cu toții avem talente pe care, poate, nici măcar nu ni le-am descoperit. Știu că sună ciudat dar am întâlnit, nu doar o singură dată, persoane care au descoperit că au talent la desen, pictură sau gătit după vârsta de 60 de ani. Abia după această vârstă au început să-și folosească darurile pentru a-și împlini dorința sufletului (și pentru a-și rotunji pensia într-un mod extrem de plăcut). Cumva cât suntem tineri facem ”ceea ce trebuie” și abia după ce nu mai ”trebuie” să facem nimic, ne dăm voie să facem ceea ce sufletul nostru își dorea de multă vreme.

Referitor la întrebarea ta: ”Cum știm că vom face față la ceea ce visăm?”, cel mai bun răspuns vine de la Marianne Williamson: 

”Cea mai mare frică a noastră nu este faptul că suntem inadecvaţi, ci este faptul că suntem puternici peste măsură. Lumina noastră, şi nu întunericul din noi ne înspăimântă cel mai tare. Ne întrebăm adesea: cine sunt eu ca să fiu strălucitor, minunat, talentat, fabulos? Cine eşti tu ca să nu fii? Eşti un copil al lui Dumnezeu şi faptul că joci la scară mică nu serveşte lumea. Nu este nimic grandios în a te micşora pe tine însuţi astfel încât ceilalţi să nu se simtă în nesiguranţă alături de tine. Cu toţii suntem meniţi să strălucim. Ne-am născut să manifestăm gloria lui Dumnezeu în noi înşine. Iar asta nu se află în doar unii dintre noi, ci în fiecare. Şi când ne lăsăm propria lumină să strălucească, le dăm şi celorlalţi permisiunea să facă la fel. Când ne eliberăm de propria frică, prezenţa noastră îi eliberează automat pe ceilalţi.”

Orice întâlnire cu om ce-și trăiește visul aievea stârnește automat întrebări de genul:

• ”Cum a început totul?”
• ” De unde ai știut că asta vrei să faci?”
• ”Știai dinainte despre talentele tale?”
• ”Nu ți-a fost greu?”
• ”Cum de ai avut curaj?”

Asta îmi demonstrează că sunt mulți oameni care-și doresc să-și trăiască visurile, doar că fricile, convingerile pe care le au, programările sociale, teama de un viitor incert îi împiedică să și facă ceva în direcția pe care și-o doresc.

Care sunt cele mai mari obstacole în împlinirea unui vis?

Cele mai mari obstacole în împlinirea unui vis sunt:

- Programările sociale

- Convingerile limitative

- Fricile

- Lipsa de know-how

- Lipsa de resurse

Să spunem că am un vis. Cu ce încep?

Începi cu a ți-l desena cu ochii minții, apoi îl vizualizezi în toate detaliile și formele, îl pui pe hârtie- fie sub formă de desen, de vision board sau de scrisoare pe care ți-o scrii ție ca și cum ți-ai fi îndeplinit deja visul descriind noua ta viață în cele mai mici amănunte.

Setarea unui obiectiv sau definirea unui vis se face întotdeauna la timpul prezent, fără termeni de comparație, măsurabil și doar afirmativ.

Cu alte cuvinte, nu vei formula atunci când îți stabilești un obiectiv: 

”Vreau să scap de datorii și să câștig mai mulți bani ca să-mi iau o mașină”, ci ” În data de.... îmi cumpăr din banii mei mașina marca... an de fabricație... culoare.... în valoare de X Euro”

În timp ce formulezi obiectivul (prin cuvintele tale) observi ce anume din tine se opune. Unde e rezistența ta? Apoi începi să te întrebi: ”Ce anume mă împiedică să-mi realizez obiectivul?”

Toate răspunsurile care vor veni se regăsesc în cele 5 obstacole menționate mai sus, obstacole ce pot fi dărâmate rând pe rând.

Mulți ajung la jumătate de drum și renunță. Cum facem să nu ne pierdem curajul și entuziasmul?

Dacă visul sau obiectivul nu e al tău este ușor să te demotivezi sau să renunți pe parcurs. Dacă e visul tău, cu siguranță că ceva din tine te va împinge să mergi mai departe, chiar dacă ești momentan într-o situație dificilă.

Ia-ți mai întâi o pauză. 

Reamintește-ți visul. 

Vizualizează-l. 

Redesenează-l având în vedere noile date pe care le ai. 

Reamintește-ți motivele pentru care ți-ai dorit să realizezi acel lucru. Mai sunt încă valabile acele motive sau s-au schimbat între timp? 

Întreabă-te apoi cum se va schimba viața ta după ce ți-ai îndeplinit visul sau obiectivul?

Este acea perspectivă suficient de motivantă? Dacă nu, ce ar mai fi de adăugat în vizualizarea ta ca să devină și mai atractivă?

Joacă-te cu mintea ta. 

Deschide-ți parașuta! 

Amintește-ți că dacă ți s-a dat acel vis, înseamnă că tu îl poți realiza. Doar de tine depinde!

Ce facem atunci când nimeni nu crede în visul nostru?

Este o povestioară tare frumoasă pe care am să ți-o spun:

Într-o zi de vară, un grup de broscuţe se plimbau vesele printr-o pădure şi la un moment dat, două dintre ele au căzut într-o prăpastie foarte adâncă. Toate celelalte broscuţe s-au strâns în jurul prăpastiei şi priveau cu mirare la adâncimea acesteia. Erau convinse că cele două broscuţe nu aveau nici cea mai mică şansă să iasă de acolo.

”Sunteţi ca şi moarte, nici nu are rost să vă chinuiţi, este prea adâncă groapa, opriţi-vă că săriţi degeaba și o să alunecați și o să muriți”…erau comentariile ce veneau din partea grupului. Cele două broscuţe încercau să sară din răsputeri până când, în cele din urmă, una dintre broscuţe a deznădăjduit dând crezare vorbelor şi a renunţat, căzând descurajată şi murind.

Cealaltă broscuţă însă, a continuat să sară cât de tare o ţineau picioruşele. Cele de pe margine strigau la ea să se oprească, să-şi curme suferinţa, mai bine să moară. Ea, dimpotrivă, sărea tot mai sus şi tot mai tare şi… iată-o că a reuşit!

Broscuţele de pe marginea gropii se uitau la ea cu mirare şi au întrebat-o fără nici o ezitare: “Nu ne-ai auzit? Noi tot ţi-am spus să renunţi dar tu în schimb ai tot continuat! Cum ai reuşi să ieşi din groapa aceasta atât de mare?”

Bineînţeles, precum bănuiești deja, broscuţa era surdă. În tot acest timp ea a crezut că prietenele ei o încurajau.

Deci, când nimeni nu crede în visul nostru, ne închidem urechile și căutăm să ne înconjurăm cu oameni care să ne susțină sau să ne încurajeze pe noi ca și oameni care dețin niște abilități, chiar dacă nu cred neapărat și în visul nostru.

Ce facem când nu avem bani ca să ne îndeplinim visul?

Interesantă întrebare care vine să confirme că ne împiedicăm de obstacole și credem că ele nu ne permit să ne îndeplinim un vis.

Îți dau un exemplu. Era o persoană care-și dorea să aibă o pensiune pe care să o introducă în circuitul turistic pentru a face bani din asta și a-și dezvolta ulterior afacerea construind o nouă pensiune. Această persoană spunea că nu are bani ca să-și construiască pensiunea visată până într-o zi când, printr-un anunț, a aflat că cineva închiria o vilă contra unei chirii lunare. A închiriat acea vilă, a introdus-o în circuitul turistic (cu acordul proprietarului) și și-a îndeplinit visul. Acum cumpără vila pe care a avut-o cu chirie până în prezent. Dacă ar fi rămas la ”n-am bani ca să-mi construiesc pensiunea mea”, nu și-ar fi trăit astăzi visul, nu-i așa?

Avem prostul obicei de a vrea să obținem rezultatele numai așa cum credem noi că este posibil. De fapt, tot ceea ce ai de făcut este să-ți setezi ce vrei cu lux de amănunte și apoi lași loc pentru ”cum” să se întâmple asta.

E ca și cum ai scrie o frază unde știi doar începutul și sfârșitul și între cele două ai doar puncte de suspensie. Lasă aceste puncte de suspensie să se completeze fără a le dirija sau direcționa în vreun fel. E posibil să fii surprins(ă) de felul în care se vor aranja lucrurile.

E bine sau nu să vorbim despre visurile noastre?

Dacă cel căruia îi spui despre visul tău este un prieten sau o persoană care te susține și te încurajează necondiționat, da! Dacă este o persoană care nu crede în tine (și probabil că nici în ea), o persoană care te demotivează și obișnuiește să vadă doar partea negativă a lucrurilor, atunci mai bine nu!

Până la urmă este visul tău, nu al său și câtă vreme tu crezi în el, nimeni altcineva nu are dreptul să-ți spună că poți sau nu ți-l poți realiza.

Au visele termen de valabilitate? Poate fi prea târziu pentru a-ți împlini dorințele?

Obișnuiesc să spun că fiecare vis e ca o flacără ce arde mocnit în suflet până când decizi să-i dai oxigen ca să crească. Nu există termen de valabilitate pentru un vis. Nu este niciodată prea târziu pentru a începe să faci ceva ce ți-ai dorit mereu. Nu contează dacă ai 15, 45 sau 75 de ani fiindcă atunci când lucrezi la visul tău prinzi aripi și simți că întinerești. Ai senzația că o forță nevăzută te poartă spre visul tău. Și chiar așa și e. Când visul devine suficient de puternic, te trage el după el.

Câteva tehnici simple pentru a te apropia în fiecare zi tot mai mult de visul tău.

• Vizualizarea
• Meditația cu bula de energie
• Linia timpului
• Post it-uri puse în cât mai multe locuri pe unde treci sau stai mai mult
• Afirmațiile

Ai ajutat atâția oameni să-și transforme visurile în realitate și să-și descopere adevăratul talent. Care istorie a cursanților tăi te-a inspirat cel mai mult?

Istoria cea mai interesantă este a Eleonorei Andraș, o doamnă trecută de 60 de ani din Teiuș, județul Alba.

Când a venit Eleonora la workshop, a adus cu ea o cutie plină cu borcănele cu produse vegetale făcute cu mâinile ei, din ceea ce cultiva cu drag în curtea sa. Produsele erau ambalate în niște borcănele mici, acoperite cu hârtie frumos colorată și având etichete scrise chiar de mâna ei. Când a început să ne povestească cum se trezește în fiecare dimineață la ora 5 ca să prindă roua pe frunze, cum testează 3-4 rețete proprii până când definitivează gustul final al unui produs, cum pune totul la sterilizat fără nici un adaos de conservanți sau alte ”prostii”, am știut că Eleonora are nevoie doar să fie cunoscută. În rest, produsele ei se vor vinde de la sine.

Uite o fotografie de atunci, de la curs, din pauza de masă, când nici un cursant nu a mai ieșit să-și cumpere altceva de mâncare, ci am desfăcut toate borcănelele și ne-am înfruptat din: pesto din busuioc migdale și caju, salată picantă de dovlecel cu morcovi, pateu de leurdă, cu migdale, caju și ardei copt, pastă de ceapă cu ardei, chili și pătrunjel, pastă si cremă de busuioc, cu usturoi, pastă de ceapă cu ardei, salata de dovlecel cu mentă și sfeclă picantă.

Eleonora, în sala de curs:

De la cursul meu din 2016, Eleonora a apărut în emisiuni de televiziune la Alba Carolina Tv, la Prima tv și la Antena 1.

Vorbesc mereu despre ea la workshop-urile mele de câte ori aud pe cineva că spune că e prea târziu ca să mai schimbe ceva în viața sa.

Eleonora este dovada vie că niciodată nu e prea târziu și că atitudinea este aceea care te conduce la rezultatele pe care ți le dorești. Spun adeseori că Eleonora ar trebui ”predată” în școli, fiindcă ea are atitudinea unui tânăr de 20 de ani, motiv pentru care se și consideră studentă.

Despre Eleonora aici:

https://www.facebook.com/iosif.gligor/videos/1488191421258495/

https://www.youtube.com/watch?v=Nwbf75LhU9k&feature=share

și aici:

https://www.youtube.com/watch?v=PkndjS0wMmE&t=1s

Ai putea să ne recomanzi câteva cărți la acest subiect?

• Napoleon Hill- De la idee la bani
• Robin Sharma- Lider fără funcție, Călugărul care și-a vândut Ferrari-ul, Descoperă-ți destinul
• Steven K Scott: Pași simpli către vise imposibile
• Brian Tracy: Schimbând gândirea îți schimbi viața
• Dr. David Schwartz: Puterea Magică a gândului
• Joseph Murphy: Puterea extraordinară a subconștientului tău

Foto credit: Paul Ștefan Buciuta