E ultima lună de iarnă. O altă iarnă stă să plece din viețile noastre. Soarele a răzbătut cerul și o nouă pagină se așterne în cartea fiecăruia. În acest moment răsare un gând, gândit deja de atâția gânditori îngândurați - cât de amorțită nu ar părea natura în această clipă, viața continuă: a mea, a ta, a lor, a fiecăruia – viața continuă și condeiul ne aparține în totalitate.                    

Dacă îți pare cumva că ai puțin,  că muncind zile la rând tot nu ai obținut destul, că ai ajuns la o vârstă la care ar trebui să fii cineva anume, dar nu ești, la care ar trebui să ai ceva anume, dar nu ai și altul  s-a încumetat să aibă, crezând la rândul său că nu are destul – renunță! Renunță la această lamentare fără sfârșit și privește atent la oamenii ce sunt alături de tine. De fapt tu ai atât de mult! 

În tine crede o mamă și un tată,  care se bucură de fiecare dată când te aud și te văd sănătos. De tine are nevoie un frate, o soră, un prieten, care admiră cu sinceritate modul tău de a fi, crede în cuvantul tău și-ți pretuiește ajutorul. Cu tine e fericită o persoană, un el sau o ea, care nu-și închipuie viața în lipsa ta. În brațele tale crește un copil, pentru care tu ești începutul tuturor începuturilor- nu-i dezamăgi!    

Dacă iți pare cumva că ai făcut prea multe greșeli în alegeri, în afaceri, în carieră, în relații, că trebuia să faci ceva, dar n-ai făcut, că trebuia să spui, dar nu ai spus, că trebuia să nu te grăbești, dar te-ai grăbit, că tebuia să observi, dar n-ai observat- acceptă! Acceptă cu responsabilitate imperfecțiunea ta și închipuie-ți că în loc de 100 de greșeli tu ai făcut 100 de  încercări de a deveni mai bun.

Dacă îți pare că nu te-ai realizat, că poți mai mult, că acolo, în adâncuri, sunt ascunse multe comori nedescoperite și tot nu te apuci să le descoperi, ori ți-e frică, ori ți-e lene, ori deja te plictisești de propriile idei - trezirea! Nu ți se pare, tu chiar poți ! Pur și simplu crezi că ziua de mâine e mai potrivită decât cea de azi, iar mâine tot mâine rămâne, din păcate. Privește acest tablou imaculat al iernii și la fel cum Dumnezeu îi dă pământului în fiecare an șansa de a începe o nouă viață, la fel și tu  dă-ți șansa de a-ți împlini dorințele ce dorm amorțite sub stratul de zăpadă. Niciodată nu e târziu ar suna prea naiv, uneori trenul chiar trece de stația ta, dar merită să încerci. Te alegi cel puțin cu o experiență. 

Și dacă ți-e rău, ești supărat pe lume și-ți pare că ești la margine de prăpastie – trăiește și ascultă ce-ți spune inima!  Banal, dar ea, de fapt, vorbește! Noi, încăpățânații, nu vrem s-o ascultăm.

Când ți-e sete, tu bei apă, când ți-e somn, tu mergi să te culci. Și de ce când suferi să nu găsești remediu? Cel mai amuzant este că noi suntem acei vinovați, pentru că alegem să ne chinuim cu o durere de cap în loc pur și simplu să luăm o pastilă ori o gură de aer. 

Viața nu se teme de nimic - fie ninsoare, secetă ori vânt! Adevărul e că inevitabil viața continuă! Ne ramâne doar să alegem cum s-o trăim.